CEDCD transmite ANDPDCA sugestii de reglementare in urma declararii neconstitutionalitatii punerii sub interdictie

Joi, 17 septembrie 2020

Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități (CEDCD) a transmis Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA) o serie de de practici, concepte și modele legislative ce se pot dovedi utile în procesul de inițiativă legislativă în urma declarării neconstituționalității punerii sub interdicție de către Curtea Constituțională.

În data de 16 iulie 2020, Curtea Constituțională declara în comunicatul de presă care anunța neconstituționalitatea punerii sub interdicție a persoanelor cu dizabilități: „legiuitorul trebuie să țină cont de faptul că pot exista diferite grade de incapacitate, iar deficiența mintală poate varia în timp. Lipsa capacității psihice sau a discernământului poate lua diferite forme, spre exemplu totală/parțială sau reversibilă/ireversibilă, situație care reclamă instituirea unor măsuri de ocrotire adecvate realității și care, însă, nu se regăsesc în reglementarea măsurii interdicției judecătorești. Prin urmare diferitelor grade de dizabilitate trebuie să le fie atașate grade de ocrotire corespunzătoare, legiuitorul în reglementarea măsurilor juridice trebuind să identifice soluții proporționale. O incapacitate nu trebuie să conducă la pierderea exercițiului tuturor drepturilor civile, ci trebuie analizată în fiecare caz în parte.”

În urma acestei decizii de impact major, survin o serie de provocări în procesul viitor de reglementare, precum: de ce măsuri trebuie să beneficieze persoana cu dizabilități pentru a-și putea exprima consimțământul? Cum poate beneficia persoana cu dizabilități de suport în luarea deciziilor? În ce măsură ar fi justificată instituirea tutelei?

În consecință, pentru a fundamenta procesul de reglementare, CEDCD a transmis ANDPDCA o serie de practici, concepte și modele legislative ce se pot dovedi utile în procesul de inițiativă legislativă, care sunt împărțite astfel: 1. Ce este suportul în luarea deciziei, cum funcționează și cum se deosebește de tutelă, 2. Modele legislative relevante din SUA, Canada, Regatul Unit și Suedia, 3. Posibile soluții legislative în România, 4. Alte aspecte legislative ce trebuie puse în acord cu Decizia Curții Constituționale.

Conform Convenției ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități și recomandărilor Comitetului ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, suportul în luarea deciziilor este conceptul principal pe care trebuie să se fondeze viitoarea reglementare, însoțit de principiul aplicării măsurii minim restrictive.

Ce este suportul în luarea deciziilor?

Suportul în luarea decizieieste un mecanism prin care persoana cu dizabilități își păstrează autonomia decizională și nu este incapacitată din punct de vedere legal prin decizia unei curți, ci este îndrumată în luarea deciziilor de către o persoană de încredere, mai multe persoane din cadrul unui sistem de suport (spre ex: rețele de suport comunitar) sau de către o entitate (spre ex.: o organizație specializată în servicii de suport). Persoana care oferă suport în luarea deciziei va ajuta individul să înțeleagă datele deciziei pe care trebuie să o ia și va căuta să îndrume individul să ia decizia în conformitate cu preferințele sale, nu bazat pe convingerile persoanei de suport cu privire la interesul superior al persoanei cu dizabilități. Persoana care oferă suport poate chiar să ofere servicii de interpretare a situației în care se află persoana cu dizabilități, în funcție de context și de nevoile persoanei cu dizabilități.

*

Ținând cont de aceste aspecte, sugestiile CEDCD sunt următoarele în ceea ce privește viitoarea reglementare:

1. Suportul în luarea deciziilor să fie o constantă din școală până și pe parcursul vieții adulte, indiferent dacă persoana are și tutore sau nu, prin serviciile educaționale, sociale și în comunitate de care beneficiază persoana.
2. Măsuri pentru un mecanism de monitorizare independentă a suportului în luarea deciziei pentru persoanele instituționalizate și în cazul în care sunt semnalate nereguli de abuz și neglijență față de persoane cu dizabilități din comunitate.
3. Posibilitatea persoanei cu dizabilități de a intra într-un Acord de Suport în Luarea Deciziei după vârsta de 14 ani.
4. Recunoașterea legislativă a mai multor tipuri de comunicare la momentul exprimării voinței.
5. Adaptări ale sistemului medical, educațional, de asistență socială și judiciar pentru recunoașterea exprimării voinței și prin suport în luarea deciziilor.
6. Posibilitatea adulților de a întocmi un plan în avans privind deciziile medicale și bunurile în eventualitatea pierderii discernământului.
7. Limitarea capacității juridice doar după ce există dovezi concrete că suportul în luarea deciziei nu este suficient pentru a răspunde nevoilor persoanei cu dizabilități.
8. Posibilitatea de a avea capacitatea de exercițiu parțial limitată, prin instituirea tutelei doar pentru anumite decizii specifice sau pentru anumite domenii specifice, acolo unde suportul exclusiv în luarea deciziei nu funcționează. Eliminarea formulărilor de tipul punere sub interdicție, alienare, debilitate mintală din legi.
9. Acolo unde este cazul și dacă este cazul, tutela să poată fi limitată în timp și să poată fi supusă revizuirii periodice (o durată setată de lege) de către curte.
10. Disponibilitatea continuă a serviciilor de suport pentru persoane și acolo unde este instituit un tutore pentru anumite decizii, așa încât persoana să își exercite autonomia decizională în ceea ce privește domeniile de preferință personală.
11. Obligarea Autorității Tutelare să lucreze cu familiile și reprezentanții persoanelor puse sub interdicție, pentru a revizui daca persoana poate beneficia doar de suport în luarea deciziei sau de limitare restrânsă a capacității juridice, doar cu privire la anumite decizii.

Nu în ultimul rând, CEDCD și-a exprimat disponibilitatea pentru consultarea ca resursă informativă în cadrul procesului de reglementare.