SCRISOARE DESCHISA catre Guvernul Romaniei si Ministerul Finantelor Publice

Stimată doamnă prim-ministru, Viorica DĂNCILĂ

Stimate domnule ministru al Finanțelor, Eugen Orlando TEODOROVICI,

Urmare a informațiilor vehiculate în spațiul public cu privire la rectificarea bugetară planificată pentru data de 31 iulie 2019, vă atragem atenția asupra următoarelor aspecte, pe care dorim să le aveți în vedere cu prioritate, în luarea deciziilor în ceea ce privește comunitatea persoanelor cu dizabilități din România:

1. Așa cum arătam în luna februarie 2019, măsurile Bugetului ZERO pentru dizabilitate se reflectă astăzi la nivel național ca un risc iminent în ceea ce privește supraviețuirea copiilor și adulților cu dizabilități. În ciuda semnalului de alarmă ridicat de comunitatea noastră și a demersurilor civice desfășurate la acea dată, nu ați considerat temeinice și oportune îngrijorările noastre referitoare la plata asistenților personali ai persoanelor cu dizabilități și a indemnizațiilor de handicap. Mai mult, v-ați asumat public corectarea eventualelor incapacități sau disfuncționalități de plată la nivel local prin reechilibrare bugetară.

2. În prezent, conform informațiilor publice existente, există două direcții de acțiune avute în vedere pentru rectificarea bugetară din luna iulie 2019:

  - reechilibrarea bugetelor locale cu o sumă insuficientăacoperirii obligațiilor de plată față de persoanele cu dizabilități și familiile acestora, în ciuda garanțiilor publice exprimate în luna februarie 2019,

  - ”ajustări” ale indemnizației pentru persoanele cu handicap.

3. La nivel național sunt înregistrate sute de cazuri în care însoțitorii persoanelor cu dizabilități sunt trimiși în șomaj și notificați în vederea desfacerii contractului de muncă sau li se refuză dreptul de a fi angajați ca asistenți personali din cauza lipsei fondurilor. Astfel, doar la nivelul organizației noastre, avem cartografiate 12 județe (Suceava, Dâmbovița, Ilfov, Cluj, Botoșani, Brăila, Caraș-Severin, Bacău, Iași, Timișoara, Alba, Galați) în care însoțitorii persoanelor cu dizabilități se confruntă cu: desfacerea contractului de muncă, notificarea în vederea desfacerii contractului de muncă, refuzul de angajare și presiuni de intrare în șomaj.

Precizăm faptul că drepturile bănești aferente angajării ca asistent personal al copilului/adultului cu dizabilități plătite prin intermediul primăriilor și a drepturilor conexe (concediu plătit, tichete de transport etc) nu pot face obiectul economiilor/restrângerilor bugetare ale autorităților locale sau centrale deoarece restrângerea, limitarea sau încălcarea acestor drepturi reprezintă o încălcare a unei forme minimale de protecție garantate de legislația în vigoare în raport cu persoanele cu dizabilități, în absența serviciilor necesare și disponibile în comunitate.

Dimensiunea situației

Aceste măsuri, care mențin și agravează derapajele din februarie 2019, pun în pericol viața și dezvoltarea a cel puțin 315.296 persoane cu dizabilități grave din care 39.054 sunt copii. De asemenea, reforma dezinstituționalizării și incluziunea în comunitate a 50.000 beneficiari, minori si adulți cazați în centrele rezidențiale este compromisă prin anularea mecanismului de constrângere a alocării bugetare de la centru.

Aproximativ 673.476 de persoane beneficiază de indemnizații de însoțitori pentru că au în grijă persoane cu dizabilități de văz sau cu dizabilități grave si accentuale; în jur de 300.000 de părinți au fost obligați să renunțe la carierele lor profesionale pentru a-și îngriji membrii familiei cu dizabilități și a-i duce în brațe la terapii în mediul privat, din cauza lipsei acestora în sistemul public.

În cele doua rapoarte speciale (2011, 2013), când legea prevedea plata de la local, Avocatul Poporului a arătat că viața acestor oamenii era în pericol. O mamă ceruse să fie eutanasiată cu fiica ei, pentru că mureau în casă și nu mai suportau umilințele la care erau supuse din lipsa fondurilor.

Nelegalitatea

Astfel, prin aceste măsuri avute în vedere, se ignoră prevederi legale speciale în materia interesului superior al copilului și a drepturilor persoanelor cu dizabilități. Astfel, contrar prevederilor Legii nr. 448/2006 (art. 50, art 40), Legii nr. 272/2004 și H.G. nr. 978/2015 (art. 4 alin 2), Constituției României (art 139 alin 3) această lege încalcă norme de drept care au fost introduse de legiuitor ca protecţie în scopul respectării drepturilor copiilor și adulților cu dizabilități: “(…) Sumele se asigură în proporţie de cel mult 90% de la bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, în baza numărului de beneficiari comunicat de unităţile administrativ-teritoriale”.

Începând cu acest an bugetar, cheltuielile sunt lăsate integral în sarcina primăriilor, a consiliilor locale și a consiliilor județene, care, chiar și în anii anteriori, cu buget asigurat central, adesea nu efectuau plățile invocând lipsa banilor.

Principiul transparenței decizionale, prevăzut de Legea 52/2003, este grav încălcat, deoarece mai mult de un milion de oameni ce vor fi afectați de aceste măsuri nu sunt consultați și informați cu privire la măsurile avute în vedere, pe care noi suntem obligați să le aflăm ”pe surse” și din aleator din spațiul mediatic.

Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD) ratificată prin Legea nr. 221/2010 prevede că persoanele cu dizabilități au dreptul egal la protecție socială. Bugetul central constituie o măsură de siguranță in asigurarea protecției sociale persoanelor cu dizabilități. Astfel, in “Raportul mondial privind dizabilitatea”, Organizația Mondială a Sănătății (ONU) a statuat că: “persoanele cu dizabilități pot avea costuri suplimentare rezultate din dizabilități - cum ar fi costurile asociate asistenței medicale sau dispozitivele de asistență sau nevoia de a fi sprijin si asistenta personala - și, astfel, de multe ori necesită mai multe resurse pentru a obține aceleași rezultate spre deosebire de persoanele fără dizabilități. Din cauza costurilor mai mari, persoanele cu dizabilități și gospodăriile lor sunt mai sărace decât persoanele fără handicap cu venituri similare. Gospodăriile cu un membru cu dizabilitate au mai multe șanse de a experimenta dificultăți materiale - incluzând insecuritatea alimentară, lipsa locuinței sau o stare de locuire sărăcăcioasă, lipsa accesului la apă și canalizare, și accesul necorespunzător la asistența medicală.”

Solicitări

Având în vedere cele mai sus prezentate, considerăm că aplicarea soluției ”fiecare se gospodărește cum poate”, emisă de către domnul ministru al Finanțelor Publice reprezintă un atentat la supraviețuirea persoanelor cu dizabilități din România și nu este acceptabilă.

Considerăm faptul că principiul descentralizării nu poate fi aplicat cu încălcarea unor drepturi fundamentale și pentru a masca deficitele bugetare rezultate din gestionarea ”necorespunzătoare” a banilor publici, fapt care se traduce prin deresponsabilizarea integrală a autorităților centrale față de comunitatea persoanelor cu dizabilități din România.

În concluzie, solicităm Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice să aibă în vedere argumentele de mai sus în programarea rectificării bugetare prevăzute pentru data de 31 iulie 2019. În caz contrar, ne rezervăm dreptul să facem apel la toate mijloacele legale și civice pentru a contracara războiul declanșat împotriva a aproximativ 1 milion de cetățeni români vulnerabili și familiile acestora.

Maria Madalina TURZA

Președinte CEDCD

Email: madalina.turza@cedcd.ro Mobil: 0737545955 FacebookID: Maria Madalina TurzaFax: 021/7952465