PRECIZARI PRIVIND SITUATIA COPILULUI RESPINS DE 4 SCOLI DIN BUCURESTI

București, 26 octombrie 2018. În legătură cu situația deosebit de gravă a minorului diagnosticat cu ADHD și a fratelui său respinși de 4 școli din București în ultimele luni, Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități (CEDCD), face următoarele precizări:

1. DGASPC Sector 1, în atenția căruia se află minorul în cauză are, conform legii, obligația de a furniza o echipă specializată de evaluare și intervenție și de a elabora un Plan Individualizat de Măsuri. În egală măsură, DGASPC Sector 1 este responsabil pentru protecția drepturilor acestui copil, a cărui situație trebuie analizată într-o perspectivă mai largă, de natură să explice comportamentul grav al copilului și să ia măsurile necesare pentru evitarea stigmatizării.

2. ISMB are obligația potrivit legii, să asigure școlarizarea copilului și să ia măsuri pentru prevenirea excluziunii și a încălcării dreptului constituțional la educație al acestuia, conform art. 32, alin. (1) ”Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu”. Totodată, în cazul particular al copilului în cauză, în virtutea principiului interesului superior al copilului prevăzut art. 263, alin (1) ”Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului” și a prevederilor Legii 272/2004, ISMB are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru ca acest copil să fie inclus într-o formă de învățământ. Mai mult, potrivit OMEN 3242/2018 privind înscrierea elevilor în învățământul preuniversitar, art. 2, alin. (3) ”Inspectoratele școlare vor soluționa orice situație legată de înscrierea în învățământul primar în interesul educațional al elevului și în limitele legii”. Pe cale de consecință, ISMB are obligația de a pune în vedere școlii de circumscripție școlarizarea elevului, iar refuzul de a lua măsuri în acest sens reprezintă o derobare de responsabilitate și implicit o complicitate la încălcarea dreptului la educație al copilului în cauză.

În egală măsură, dată fiind situația copilului, conform prevederilor Ordinului 1985/2016, CMBRAE are rolul de a realiza o evaluare complexă a nevoilor educaționale ale copilului în vederea orientării sale școlare, decizia părintelui în alegerea tipului de învățământ fiind suverană. Pe baza evaluării și a Certificatului de orientare școlară copilul are dreptul de urma școala aleasă de părinte, în cazul de față școala de circumscripție cu suportul necesar identificat în urma evaluării.

3. În ceea ce privește atitudinea părinților de a organiza greve, proteste, de a redacta petiții și liste de semnături pentru împiedicarea înscrierii copilului în școală, precizăm faptul că toate acestea se constituie într-o infracțiune prevăzută și pedepsită de Noul Codul Penal, conform prevederilor art. 369 – incitarea la ură și discriminare, care nu pot fi tolerate într-un spațiu public democratic.

Ințelegând teama legitimă a părinților elevilor din cele 4 școli bucureștene în raport cu un ipotetic risc la adresa integrității fizice a copiilor lor, atragem atenția asupra faptului că stigmatizarea acestui copil și a fratelui său nu reprezintă soluția decentă și legală pe care aceștia o pot îmbrățișa. Preocupările părinților ar trebui îndreptare către tipurile de mijloace de suport de care are nevoie acest copil pentru a preveni eventuale riscuri în mediul școlar, și nicidecum excluziunea acestuia. Totodată, respingerea fratelui copilului în cauză reprezintă o faptă gravă de discriminare prin asociere, nejustificată nici măcar prin argumente subiective de ordin psihologic.

Proliferarea în spațiul public a unor sentințe definitive de îndrumare a copilului către învățământul special, în absența unei evaluări de specialitate și a consimțământului părintelui, reprezintă nu numai o formă de discriminare, dar și o dovadă de lipsă acută de empatie și moralitate îndoielnică. Mergând pe raționamentul părinților care incită la ură și discriminare, copilul în cauză nu poate învăța în școala copiilor lor deoarece poate reprezenta un risc la adresa securității lor, dar este absolut în regulă să fie înscris într-o școală specială, unde siguranța copiilor cu dizabilități nu este relevantă.

Înțelegând importanța siguranței tuturor copiilor, dar și teama părinților năsucută din lipsa de acces la informații și neimplicarea autorităților, subliniem faptul că recomandarea ISMB de școlarizare în învățământul de masă cu însoțitor poate reprezenta o soluție în măsura în care aceasta rezultă în urma unei evaluări de specialitate. Totodată, sublinem faptul că școala specială nu reprezintă o soluție pentru copilul în cauză deoarece acesta nu are o dizabilitate intelectuală sau de învățare (adică pentru ce are atribuții directe acest tip de unitate de învățământ), iar rolul școlilor speciale nu este acela de a fi ”școli de corecție”.

În acest context, considerăm că dacă cele două instituții responsabile își duc la îndeplinire atribuțiile și cu sprijinul comunității se poate identifica soluția optimă pentru toți copiii.

Pe cale de consecință, CEDCD își exprimă profunda îngrijorare și tristețe cu privire la lipsa de profesionalism, responsabilitate și coordonare a celor două autorități cu atribuții directe în cazul acestui copil (ISMB și DGASPC), precum și cu privire la comunitățile de părinți, care aleg să acționeze din instinct, fără să înțeleagă contextul mai larg al situației acestui copil și fără să ia în calcul drepturile acestuia.