HotNews Interviu cu Sujeet Desai

Sujeet Desai este un om foarte ocupat. La 30 de ani, canta la 7 instrumente muzicale, a absolvit academia de muzica, are centura neagra la Tae Kwon Do, are medalii pentru schi alpin si inot la Jocurile Olimpice Speciale, participa la conferinte unde tine discursuri motivationale in intreaga lume, preda si in timpul liber ii place sa joace bowling. Desi s-a nascut cu sindrom Down, Sujeet Desai locuieste singur in casa sa din Niagara Falls, la cateva minute de parintii sai, si spune ca este mandru de ceea ce a realizat si cea mai mare dorinta a sa este sa poata continua sa cante pentru public. Mesajul sau pentru persoanele cu dizabilitati este simplu: "Nimic nu este imposibil. Daca vrei, poti. Daca eu am reusit, veti reusi si voi". Alaturi de mama sa, Sindoor Desai, Sujeet a vorbit intr-un interviu in studioul HotNews.ro despre ce inseamna sa traiesti cu sindromul Down.

Cei doi venit in redactia HotNews pentru a raspunde intrebarilor cititorilor.

Parintii lui Sujeet, ambii medici stomatologi, au venit din India in Statele Unite in 1974. Sujeet s-a nascut in 1981 in Albany. Mama sa, Sindoor Desai, sfatuieste parintii copiilor care sufera de sindrom Down sa nu isi subestimeze copilul si sa il aduca in mijlocul comunitatii, sa ii ofere optiuni si sa invete sa il asculte, pentru ca atunci cand acesta va descoperi ce ii place sa faca ii vor creste respectul si increderea in fortele proprii, iar oamenii vor putea vedea ca nu este atat de diferit de ceilalti copii. Vezi mai jos interviul cu Sindoor Desai.

Sujeet Desai va canta joi, 22 martie, in cadrul concertului extraordinar "Muzica Dorintelor Implinite" in beneficiul copiilor cu sindrom Down, alaturi de Paula Seling si Orchestra Camerei Radio.

Mai multe despre Sujeet, caruia i se spune Suj, puteti afla pe site-ul sau, sujeet.com.

Sujeet Desai:
 

• Cant la 7 instrumente muzicale. Am inceput acum 20 de ani. Vioara, pian, saxofon, clarinet, bas, tobe, trompeta. Am luat lectii cu profesori la vioara, pian si clarinet, restul am invatat singur.
• Aveam cam 9 ani cand am inceput vioara si apoi pianul.
• Ai un instrument preferat? As spune clarinetul, pentru ca este foarte bun pentru mine. Este bun pentru tonusul fetei, e un instrument frumos, imi place.
• Tii si discursuri motivationale. Care este principalul mesaj pe care il transmiti in discursurile tale? Daca muncesti mult, daca nu renunti, visurile ti se vor indeplini, vei avea un maine mai luminos. Nimic nu este imposibil daca te dedici. Frumusetea este in interior, nu in felul in care arati.
• In afara de muzica, fac Tae Kwon Do, am gradul doi la centura neagra, ma pregatesc pentru al treilea. Fac schi alpin, inot. Pentru distractie, joc bowling si baschet.
• Ce sfat ai pentru tinerii cu sindrom Down? Acelasi lucru. Daca muncesti fara sa renunti, poti sa o faci. Dar trebuie sa tii minte ca nimic nu este imposibil. Daca eu pot, pot si ei. Trebuie sa creada in ei.

Sindoor Desai:
 

• Ce mesaj aveti pentru parintii care se confrunta cu vestea ca nou-nascutul lor are sindrom Down? Reactia este de dezamagire, tristete, anxietate, soc. Dar este copilul tau si esti singurul care il va creste, depinde de tine cum il cresti. Dupa socul initial, trebuie sa te educi singur, vorbind cu alti parinti, citind despre asta. Cu cat il educi mai mult, cu atat el iti ofera mai multe satisfactii, comunica mai bine. Trebuie sa ai curaj si sa stii ca tu esti cel care ii va modela viitorul.
• Ce tip de educatie recomandati pentru astfel de parinti, ca proces pe termen lung? Copiii care se nasc cu sindrom Down au multe probleme de sanatate, asa ca trebuie sa mergi la doctor in mod regulat sa tratezi aceste probleme - inima, respiratie, auditorii, de vorbire. Toate sunt tratabile si au pronostic bun cu progresele din medicina. Asa ca trebuie mai intai sa ai grija de acestea si, odata ce sunt rezolvate, poate incepe procesul de educatie a copiilor.
• Credeti ca scolile obisnuite sunt mai bune decat invatamantul acasa sau alte forme? Sujeet a mers la scoala normala dar a avut o clasa mica de educatie speciala. Nu este mereu incluziune. Cand sunt mici, educatia acasa este cea mai buna. Eu am luat parte la un program in care specialisti in logopedie si terapie fizica veneau acasa si ne invatau ce sa facem. Oricum ar fi, trebuie sa existe o educatie timpurie. Trebuie ca la inceput sa exploreze, sa se dezvolte pentru ca apoi sa poata fi inscris la o scoala normala cu program de incluziune.
• Ce ii lipseste societatii in ceea ce priveste acceptarea? Sindromul Down a fost privit in mare ca retard mental pentru multi ani. Nu se facusera studii legate de abilitatile lor. Societatea se utia la felul cum arata acesti oameni, asa sunt etichetati si segregati. In urma progreselor medicinei si educatiei, perceptia s-a schimbat. Trebuie sa iti scoti copilul din casa, sa il duci in mijlocul comunitatii, pentru ca aceasta sa vada ce poate sa faca. Cand vor vedea, vor observa ca nu este o diferenta mare si astfel va creste nivelul de acceptare.
• Cred ca succesul lui Sujeet vine din respectul de sine. Trebuie sa iti expui copilul, sa ii oferi optiuni. El va alege ce ii place si va inflori si de aceea capata incredere: 'pot face acest lucru la fel ca cei de varsta mea, ca fratele sau rudele mele, desi sunt un pic diferit.' Asculta ce iti spun, pentru ca ei iti vor spune ce vor sa faca. Nu va subestimati copiii.

Găseşti aici acest articol