Mandatul CEDCD

Viziunea noastră este că dizabilitatea în forma sa actuală, este un construct cultural şi nu o realitate obiectivă, bazat pe ideea de diferenţă în raport cu un standard fix şi ideal, stabilit cutumiar prin intermediul normelor sociale la nivelul societăţii umane.

Conceptul CEDCD cu privire la dizabilitate presupune o modificare treptată a acestui construct cultural înţeles în termeni de diferenţă şi raportare la un standard fix.  Pornind de la perspectiva socială asupra dizabilităţii propusă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, de Oragizaţia Naţiunilor Unite şi de Uniunea Europeană, care pune accentul pe conceptul de „adaptative environment ” (mediu adaptat), noi propunem conceptul de „standarde individuale”.

CEDCD susţine faptul că sistemul social, serviciile, relaţiile interumane trebuie adaptate standardelor individuale ale fiecărei persoane. În acest fel noţiunea de dizabilitate înţeleasă în termeni segregaţionişti de oameni normali versus oameni cu dizabilităţi, adică cu limitări temporare sau definitive ale unor capacităţi în raport cu un standard fix, este nulă, nemaiavând acoperire în realitatea obiectivă.

Cu alte cuvinte CEDCD propune şi susţine diversitatea a standardelor faţă de care mediul, în accepţie largă, trebuie să se adapteze. Considerăm menţinerea unui standard ideal fix, sub formă de etalon al normalităţii, ca fiind profund discriminator şi primitiv, având consecinţe segregaţioniste comparabile celor rasiale: albi versus negri.

De asemenea, subliniem faptul că noţiuni precum asistenţă şi protecţie specială, deşi aparent pozitive, încurajează ideea segregaţionistă a separării oamenilor în două categorii distincte: normali şi anormali, în sensul în care cei anormali necesită, în urma unui efort umanitar, o formă de protecţie specială şi suplimentară născută din aşa-zisa stare de anormalitate în care aceştia se află.

CEDCD consideră că societatea umană a ajuns la stadiul în care trebuie să depăşească viziunea primitivă a evoluţionismului biologic – conform căreia cel care posedă o înzestrare biologică superioară supravieţuieşte – şi să-şi asume diversitatea, oferind acces liber la viaţa socială tuturor persoanelor, pornind de la premisa standardelor individuale.

În viziunea CEDCD, promovarea profilului uman „multitask”/multifuncţional, ascuns sub masca „performanţei” reprezintă o formă subversivă de impunere a unui standard fix şi uniform pentru o populaţie umană diversă, care dacă nu se încadrează standardului este automat marginalizată, exclusă sau cel puţin segregată. Ceea ce rămâne numărului covârşitor de persoane care nu corespund standardului, este aşa-zisa formă de protecţie specială pe care reprezentanţii „performanţi” ai societăţii le-o oferă sub forma unei îngăduinţe sau a unui gest caritabil.

Aşadar, în viziunea CEDCD dizabilitatea înseamnă diversitate. Diversitatea înseamnă standarde individuale reflectate în relaţiile interumane, în serviciile sociale (educaţie, sănătate, muncă) şi în normele juridice care reglementează aspectele vieţii sociale.

Evoluţia nu înseamnă performanţă în raport cu un standard fix, ci în raport cu standardele individuale. Această abordare anulează ideea evoluţiei primitive de tip piramidal a societăţii umane şi oferă perspectiva unei dezvoltări holistice în care aportul fiecărei persoane este luat în calcul prin raportare la standardele individuale.